luni, 25 mai 2009
Tinu,pt ca asa i-am dat eu nume,dupa cate stiu eu a avut doi proprietari pana sa ajunga la noi la refugiul 'caii lupilor',primul proprietar nu prea sa ocupat de el avand ma multi cai si putin timp,asa ca Tinu care se numea Riki pe atunci statea pe grajd si visa sa faca ceva si el. Deci raman la primul proprieter care pana la urma se satura de toti caii si incepe sa-i vanda si sa scape de ei,mai pe la prieteni mai pe la oameni care vor cai.Pe Tinu si pe inca cativa nu io vrut nimeni,asa ca fostul proprietar incepe sa-i faca cadou,asa ajunge Tinu la un prieten de-al meu din bistrita,mare iubitor de cai,vine des pe la noi si calareste,in fine,Tinu ajunge la al doilea proprietar,care binenteles are grija de calut ca ochii din cap,dar sa stiti ca nu e de ajuns asta,Tinul avea nevoie de mai mult de atata,are nevoi sa faca ceva,cred ca sa saturat sa stea numa asa.Al doilea proprietar,sfatuit tot de niste prieteni calareti,se gandeste ca cel mai bine ar fi pt Tinu sa se mute la refugiul "caii lupilor",asa ajunge el sa cunoasca toti calutii de la noi, si mai ales pe mine cu care nu prea era de acord la inceput pt ca el nu prea avand contac cu oamenii se gandea ca stie el ce trebuie facut ,dar binenteles ca nui asa. Si uite asa Tinu incepe sa-si traiasca viata in sfarsit,si i place tot mai mult,pe zi ce trece invata tot mai multe.(Nu stiu daca intelegeti ceva din filmuletul asta,dar incercati sa intelegeti)
